Angajament pentru propria calitate a vieții

Disciplina este cea mai amplă formă de iubire și stimă de sine, ea conduce la înflorirea propriului sistem. Îmi place ideea de angajament pentru o calitate a vieții crescută și satisfacție personală. Dar pentru ca asta să fie parte din experiența cotidiană a fiecăruia dintre noi, este nevoie să ne înțelegem realitatea propriului sistem. Avem nevoie de o rutină în fiecare zi, care ne aduce mai aproape de natura noastră, de cine suntem in esență și existență.

Trauma fragmentează personalitatea și sufletul. Disciplina vine în ajutor și creează contextele favorabile pentru a accesa cât mai des resursele interioare, astfel, reapropierea de noi înșine și renegocierea încărcăturii traumatice se face mai cu ușurință.

Se poate crede ca resursa reprezintă ceea ce ne place și ceea ce ne este familiar, însă resursa este ceea ce ne stabilizează sistemul. O persoana deconectată de la sine și aflata în dificultate, poate considera că un comportament de adicție( alcool, gambling, etc) este ceva plăcut, dar de fapt este toxic pentru întreg sistemul său: minte-corp-suflet.

Resursă, poate să fie cafeaua de la prânz, plimbarea în parc, o carte bună sau un talent care așteaptă să fie folosit. Momentele de confort psihic susțin sistemul omului, îl ajută să se relaxeze chiar și atunci când împrejurimile sunt mai aspre. Ironic, începem să înțelegem realitatea propriului sistem când apare disfuncționalitatea în viața de zi cu zi. Însă disfuncționalitatea poate fi considerată ca o rampă de înălțare. De ce? Pentru că ne forțează să încetinim ritmul, să reevaluam situația, emoția, contextul, iar apoi să facem adevăratele și necesarele schimbări. Iar disciplina ne obligă apoi să ne ținem de o rutină sănătoasă ( emoțională, mintală, fizică).

În perioade dificile oamenii se lasă să decadă pentru că nu mai pot vedea realitatea, fiind asaltați de o multitudine de gânduri retrospective (nu tot timpul gândirea retrospectivă este sănătoasă, uneori este chiar toxică, atunci când nu știm/ putem să oprim mintea să ruleze). Uneori în stare de stres, se întâmplă să credem că oportunitățile reale pe care viața ni le oferă s-au pierdut, dar în realitate mai există un milion de oportunități pe care omul le poate avea și bucura de ele. Aici apare puterea optimismului, unde putem vedea dincolo de ceea ce ne arată viața la momentul actual.

Când înțelegem care ne sunt valorile și cum funcționăm noi la interior, începem să avem o imagine mai clară față de sensul vieții și astfel apare sentimentul de responsabilitate pentru ceea ce suntem ca oameni. Viața ne provoacă periodic, dar important este să nu o ignorăm, ci să încercăm să înțelegem emoția din spate. Astfel se va crea o imagine clara si precisă asupra propriului sistem, iar nivelul de toleranță în fața diferitelor provocări, va crește. Disciplina conduce la evoluție, la înflorirea propriului sistem, dar ignoranța conduce la vegetarea sistemului. Iar un sistem in stare de vegetație reprezintă netrăirea vieții la adevărata ei valoare.