DORUL

Ne este dor sa putem spune ca ne este dor

Photo by 卡晨 on Unsplash

Legea dorului, spune ca tot ce exista in realitatea noastra ne lipseste sub diferite forme si apare ca un plan de rezerva. Ne este dor pentru ca lipseste o parte din noi. Acea parte individuala pe care am investit-o pe durate lungi sau mai scurte, in oameni sau situatii, in dorinte sau nevoi.

Dorul se creeaza neasteptat in diferite situatii de viata si este trezit de ceva din exteriorul nostru. Efectul sentimentului de dor se creaza in timp si spatiu, in minute si mangaieri, in naturalete si sensibilitate. Dorul apare pentru ca ceva lipseste si atunci se instaureaza sentimentul negativ, iar creierul nu percepe negatia.

Noi ca indivizi nu percepem sa ne fie dor, mai bine acceptam suferinta decat sa ne fie dor. Insa dorul apare neasteptat, ca asa mai face el. Ii place sa surprinda si sa te atentioneze cum te simteai tu intr-o situatie sau langa o anumita persoana. Te simteai bine, sau mai putin bine. Functionai natural sau te chinuiai sa pari altcineva.

Dorul este natural, insa este de calitate sau de cantitate

Dorul de calitate este cel care nu este trezit de ego, de nevoie , sau din codependenta. Este dorul acceptat si permis, dorul care nu iti afecteaza deciziile. Stii ca apare pentru ca dorul autentic nu doare, doar exista. Si poti sa traiesti si fara sa transmiti mesajul direct.

Pentru ca iti este dor de cum erai intr-o perioada anume si cum te simteai langa persoana care a nascut dorul. Dorul se poate naste fara sa cunoastem pe cineva, sau se poate naste cand te astepti mai putin.

Imi e dor de X sau imi e dor de cum ma simteam in preajma lui X?

Insa stand sa analizez, faptul ca reusim sa constientizam ca ne este dor de cum ne simteam in preajma unei persoane , este de fapt constientizarea prezentului. Iar daca constientizam prezentul reusim sa identificam daca ne dorim ca X , care ma face sa ma simt intr-un anumit fel sa existe in viata mea. Iar ca emotia de bine sa persiste este necesar sa accesam semnele de intrebare si sa constientizam daca declararea dorului este necesar sau putem sa il inmagazinam, sa il pronuntam in univers si sa se transforme in actiune in alt moment al vietii.

Dorul cantitativ acceseaza dosarul ego-ului iar cand ego-ul apare in joc, nu putem sa ne dam voie sa acceptam ca ne este dor. Ci apelam la siretlicuri pentru a putea accesa felul de a fi unei persoane care a nascut parti de dor in noi. Si cand nu accepti ca iti este dor, refuzi parti din tine.

Cand refuzi parti din tine, uti cine esti, iar cand uiti cine este, dorul se amorteste, insa constiinta il trezeste.

Ne e dor de oameni pe care nu i-am intalnit niciodata, dar le-am simtit energia, de oameni care ne-au facut sa zambim, de oameni care ne-au facut sa privim alta latura a vietii, ne e dor de oameni care sunt actuali dar nu sunt prezenti si ne e dor de oameni care ne-au ranit. Iar dorul ne adorme emotiile sau sentimentele, gandurile si actiunile. Dar dorul se mai si trezeste.

Ne este dor sa putem spune ca ne este dor

Traim intr-o energie colectiva in care preferam sa ne centram atentia pe exterior de cat pe interior. Insa nu e de condamnat, din exterior vine dorul, din exterior ne cream asteptari si in exterior cunoastem oameni si situatii care nasc dorul dupa un anumit timp. Dorul adoarme cand nu este bagat in seama, dar oare chiar nu deschide un ochi in noapte si isi spune: “imi e dor sa spun ca imi este dor”.

Intelegem diferit conceptul de dor, pentru ca ne raportam doar la a declara dorul catre altcineva, cand de fapt singurul dor declarat si cel mai important este cel declarat noua. Noi trebuie sa stim ca ne este dor, noi trebuie sa recunoastem ca ne este dor si noi cream formula magica daca dorim sa transmitem mesajul.

Realitatea constienta ne da ocazia sa alegem cui este necesar sa spunem ca ne este dor, sau doar putem sa transmitem mesajul in univers. Sunt momente cand alegem sa nu spunem, insa nu din orgoliu, ci din respect de sine. Pentru ca am inteles ce este dorul calitativ si dorul cantitativ. Pentru ca intelegem ca dorul se naste din emotii constructive si nu din ego.

Exista vorba “daca simti sa faci asta, ce mai astepti?”. Insa nu e chiar asa, viata ne invata sa deosebim cand este necesar sa diferientam dorul calitativ sau dorul cantitativ. Ne invata sa luam decizii constiente si functionale in favoarea noastra.

Dorul care nu este pronuntat fie in exterior si caruia nu ii este permis sa existe in interior, va ramane suspendat. Nu exista cale de mijloc pentru dor, el exista. Ramane la latitudinea fiecaruia ce face cu el, asumarea dorului si permiterea existentei sale sau refuzarea si nebagarea in seama. Iar apoi o alta lectie va aparea.

Ne este dor sa putem spune ca este dor pentru ca ne refuzam viitorul. Dorul face parte din trecut, ne este dor a ceva ce a trecut. Insa putem crea alt dor pentru prezent si anume.. Dorul de noi insine, care ste cel mai frumos DOR.

Insa DORUL pronuntat este cel mai valid si sensibil daca este acompaniat de actiune. Aici e diferenta dintre calitate si cantitate. DORUL este mentinut si nu suspendat.

Cu iubire si dor,

Alexandra Androne 2022

--

--

--

Love podcasts or audiobooks? Learn on the go with our new app.

Get the Medium app

A button that says 'Download on the App Store', and if clicked it will lead you to the iOS App store
A button that says 'Get it on, Google Play', and if clicked it will lead you to the Google Play store
Alexandra Androne

Alexandra Androne

More from Medium

Hi there! OpenWorld project is now with Medium.com audience!

The Leader In Me by Stephen Covey

Cowrium takes another Giant step, Burn 50% overall Token as Promised

CRODO.White Paper