Dec 10, 2022
Existența umană este asemănătoare unei opere de artă
Existența umană este asemănătoare unei opere de artă și fiecare “pictor” are dreptul să își aleagă pensula pentru a-și picta și semna pânza.
Accesul la propria artă se face în momentul în care omul înțelege că nu e de ajuns să exiști ca să trăiești. Accesul la interior se face cu întrebări și răspunsuri, iar așa omul poate ajunge să pună un egal între existență și trăire, pentru că nu va exista distanță între ce face, cum gândește și ce simte. În acel moment omul devine un absolut care se crează și se recrează constant, își crează propria lumea pentru că a depășit regula societății și alege să alerge cu lupii și nu să stea pe loc cu oile.
Universul socio-uman impune, modifică și transformă esența acelora care nu reușesc să pună un egal între existență și trăire și aceia sunt cei care apelează doar la ce arată colectivul nu și individualul. Aceia aleg să stea pe loc pentru că așa e mai simplu și familiar. Existența este alcătuită din conștiință individuală și colectivă, acel absolut care se crează în timp și care îi permite omului să fie obiectiv și să perceapă realitatea fără filtre.
Ca să ajungi să cunoști absolutul, e necesar să privești dincolo de ce a învățat societatea pe om că înseamnă.
Mulți oameni există dar nu trăiesc, pentru că atunci când “trăiești” după cum spune societatea că trebuii să fii, de fapt tu nu exiști. Esența se pierde și se va plasa în conștient percepția distorsionată a cine crezi tu că ești. De ce? Pentru că tot ce tu însemni nu există când lași pe altul să îți evidențieze cum ar fi bine să îți trăiești viața. Societatea este cel mai mare producător de oi care stau pe loc, de necunoscut, de gol și de copii trase la indigo. Aici nu este vorba despre cei care merg dupa ceilalți, ci despre ce a făcut sau nu făcut societatea. Oamenii nu au nicio vină, fiecare are procesul său și e nevoie să respectăm asta. Societatea este alcătuită din cei care sunt pe calea trezirii și cei care sunt pe calea adormirii.
Unii oameni încă dorm în timp ce alții se trezesc și devin liberi. Liberi de credințe, programe, îndatoriri, etichete și mai degrabă devin responsabili pentru propria lor viață și sunt liberi de judecăți sau auto-judecăți. Devin conștienți că au un scop în viață și iau măsuri pentru a-și îndeplini misiunea.
Pictura acestora devine unicat pentru că acceptă culorile de pe paletă și nu mai luptă împotriva esenței lor. Uneori nu au toate culorile la îndemână dar reușesc să creeze din ce nu au, un absolut.
