In concret se poate manifesta totul

Sa iti dai voie sa fii vulnerabil e un dar

Photo by S Migaj on Unsplash

Avem o cale deja trasata, o linie a vietii care ne conduce catre ascultarea vocii interioare. Totul este simplu, dar ne place sa complicam lucrurile si sa indepartam acea urma de magie care izvoraseste din interactiunea cu alte suflete.

Vocea interioara este agresata si asaltata de mentalisme, care ele doar adancesc fricile si care ne conduc pe piste gresite, care sunt total in dezacord cu ceea ce doreste esenta divina. Mentalismele activeaza declansatorii si intram in stare de alerta. Ce se intampla in stare de alerta ? Actionam din instict si impulsiv, creand o falsa impresie ca suntem conectati la ceea ce doreste sufletul nostru.

Dar este exact invers, pentru ca atunci cand iti asculti interiorul: nu mai exista frici, nu mai exista intrebari, nu mai exista supozitii, nu mai exista interpretari fata de viitor. Asta e doar un instict de aparare pentru ca sufletul doar stie, el nu actioneaza din instict. Mintea din pacate, cauta doar explicatii, pentru ca cu asta e obosnuita. Exista o diferenta intre reactie si raspuns, reactia(mintea) este impulsiva iar raspunsul( sufletul) este profund.

Avem impulsuri si de cele mai multe ori negam ce simtim cu adevarat pentru ca actionam pe programul repetativitatii. Suntem obligati inconstient prin prima programului, sa mergem pe un drum indirect proportional cu a fii-ul nostru. Dar sufletul oricum primeste informatia in stare pura, pentru ca exista energia campului si la un moment dat descarcarea se va realizarea. Atunci vom constientiza ca fuga si graba sunt doar mecanisme de aparare, iar informatia in stare pura calatoreste in univers si apoi se intoarce ca un bumerang. Drept dovada ca apoi constientizam ca actionam in unele situatii doar prin prisma mecanismelor de aparare.

Sa te asculti cu sufletul inseamna sa accepti ca exista perfectiune acolo unde exista imperfectiuni. Capacitatea de a fi umil cu sine insasi, ne va conduce pe drumul constientizarii si apoi a manifestarii concretului.

Nu suntem evenimentele noastre traumatice, suntem oameni cu amprente traumatice.

E opt dimineata intr-o zi de marti, deschid ochii si imi miroase a ceai. Este ceaiul facut cu o seara in urma, uitat pe noptiera. Nu miroase esenta fructelor si nici parfumul din casa, miroase iubirea cu care a fost facut ceaiul.

Când facem lucruri din iubire, pentru a fii-ul nostru, ies miracole. Din aceasta cauza toate lucrurile care ajung sa se materializeze aduc o satisfactie aparte interiorului uitat. Avem un interior uitat cu striații, prin care intra briza si se astern particule de praf. Un interior care ar fi bine sa il privim mai des si sa ii analizam la microscop toate neputintele adunate de zi cu zi.

Vulnerabilitatea este una dintre acele caracteristici care conduc catre perfectiune, pentru ca ne indeamna spre sinele autentic.

Si am crezut pe cuvant, pentru ca atunci cand iti dai voie sa te expui in fata situațiilor noi, te dezvolti si ajungi sa crezi ca poti sa indeplinesti fiecare lucru pe care ti l-ai imaginat la un moment dat in viata. Uneori lucrurile iti scapa de sub control dar asta nu inseamna ca este ceva rau, asta inseamna ca trebuie sa inveti sa mergi pe un alt drum care iti ofera incredere, dezvoltare si perspective noi in viata.

Sa iti dai voie sa fii vulnerabil inseamna sa permiti durerii sa existe si sa fie vindecata, pentru ca atunci cand negam durerea ea doar se adanceste si cladeste in jurul sufletului arsursa emotionala. Arsura emotionala blocheaza constientul si blocheaza starea de a fi. SaUneori tindem sa privim diferit lucrurile pentru ca asa am fost invatati, invatati de stramosii nostrii dar mai ales invatati de noi insine. Am invatat ca repetam programe, ranim, apoi noi suntem cei raniti insa noi ne cream singuri suferinta.

Ne cream singuri suferinta pentru ca nu ne dam voie sa fim vulneabili la momentul potrivit. Ar fi bine sa invatam sa actionam din prea multa iubire pentru noi, nu din prea multa frica vizavi de actiunile celorlalti. Iar atunci sufletul se va contopi cu fiecare parte din noi si armonia se va instala la nivel celular.

Tuturor ne plac momentele frumoase si ne dorim ca furtunile sa se potoleasca la fel de repede ca atunci cand au venit. Ele vin si hotarasc sa stea cu tine mult timp, sa faca ravagii si sa inghete emotiile sufletului. Dar am o veste buna, poti sa ii spui ca accepti si permiti sa se intample, asezi furtuna la masa, ii pui un ceai si stati de vorba. Sa stai fata in fata cu furtuna nu este usor, dar este productiv pentru suflet si obositor pentru minte. Sa bei ceaiul cu mentalismul care te-a obosit si incarcat cu energie negativa nu este cel mai frumos scenariu pe care ni-l putem imagina.. dar este un scenariu de care trebuie sa fim constienti.

Cel putin o data in viata vine un moment cand trebuie sa stam fata in fata cu fricile nostre si sa invatam sa fim blanzi cu ele. Frica invata individul sa priveasca diferit si constient fiecare experienta de viata in care a actionat intr-un anume mod, iar atunci cad blocaje. Se spune ca iluzia creata de minte trebuie distrusa tot de ea insasi. Eu de aici inteleg ca un lucru nu se rezolva daca nu ii permiti sa fie, sa existe, sa te invete, si apoi sa te dezvaluie particula cu particula universului. Pentru ca iluziile create nu ne permit sa fim, ne permit doar sa ne fie frica deci practic nu ne permit nimic.

Totul se intampla cu un scop, ca apoi universul sa aduca la usa noastra doar iubire si permisibilitate pentru tot ce ne inconjoara. Pentru ca tot ce este prea aproape de noi, nu vedem.

Alexandra Androne 2021

Health psychologist, photography lover, ocassional writer. Bee lover/yourself/happy

Love podcasts or audiobooks? Learn on the go with our new app.