Muguri și esență

Natura sălbatică, esența umană și rădăcina

De Alexandra Androne

Natura sălbatică se află în noi toți și reprezintă esența ascunsă. Esența devine reprimată și fără forță atunci când observăm că se află printre ruine, însă alegem să o lăsăm acolo. Înțelegerea originii esenței înseamnă acceptare. Astfel, omul își poate continua viața în recunoaștere și paradigme total diferite. Cum poate face asta? Accesând rădăcina.

Rădăcina nu cere omului să fie într-un anume fel, ci doar să fie și să permită astfel să extragă esența înrădăcinată.

Rădăcina influențează povestea de viață și curățând-o: vedem ce este de văzut, simțim ce este de simțit și putem să eliminăm întunericul. Întuneric care naște autosabotaj și adâncește viața inconștientă, care duce cu sine un bagaj.

Când alegem să lucrăm doar la suprafață, nu putem să ajungem la esența problemei și automat la esența umană. Răspunsul este deopotrivă simplu și complicat. Rădăcina omului este instrumentul care odata vindecată și curățată, acesta va putea să trăiască în acord cu el însăși și cu ritmurile naturale ale vieții.

E inedit ce se poate întâmpla cu sinele când i se permite să simtă tot ce este necesar să simtă. Ritmul natural al vieții semnifică atât emoții pozitive cât și negative, atât eficient cât și ineficient, dar în special există evoluție, iar atunci se accentuează setea de cunoaștere și viața conștientă.

Cu cât se lucrează la vindecarea rădăcinilor, cu atât mai mult va exista spațiu pentru înflorirea mugurilor în formă completă.