Trauma- o calatorie epuizanta care mentine omul blocat in suferinta
Resetarea in mod real
--
Cuvantul trauma este unul sensibil si duce cu el un bagaj semnificativ de emotii, senzatii delicate si neprocesate, dar si blocaje la nivelul corpului. Corpul are memorie si ceea ce se intampla la nivelul sau poate fi restabilit si recalibrat prin micro-miscari si activare de resurse, care acestea ofera o descarcare a sistemului nervos.
E important de mentionat ca formele de traumatizare sunt diferite si nu se raporteaza doar la o situatie de natura fizica. Natura traumei psiho-emotionale porta o incarcatura la fel de mare.
In trauma omul traieste cu o lupta interioara permanenta, asta pentru ca nu reuseste sa descarce suferinta blocata si implicit simte blocajul in toate experientele vietii sale. Omul ramane blocat in suferinta si asta consuma multa energie, dar cand corpul incepe sa descarce, senzatia de paralizie dispare. Oamenii au o capacitate innascuta de recuperare, iar traumele tin pe loc dezvoltarea punctuala a acestora, pentru ca sunt inradacinate si nu se descarca energia din timpul evenimentului traumatic, iar omul ramane blocat in suferinta.
Cand discutam despre trauma este important sa tinem minte ca “ desi este adevarat ca toate evenimente traumatice sunt stresante, nu toate evenimentele stresante sunt traumatice”, spune Peter levine, dezvolatatorul terapiei Somatic Experiencing.
Asta inseamna ca evenimentul prin care trece o persoana trebuie sa fie perceput ca fiind foarte periculos si in acel moment sistemul de aparare nu poate sa acceseze strategia de protectie. Insa cand discutam despre trauma nu exista termen de comparatie, pentru ca oamenii sunt diferiti si la fel si nivelurile lor de rezilienta in fata stresorilor.
Toate informatiile pe care le aflu si pe care le invat in cadrul formarilor dar si din terapie, ma indeamna sa reflectez des la propria natura umana si la cum reactioneaza propriul corp cand apar modificari la nivelul sistemului nervos, cand sunt activata de un stimul exterior, care defapt este unul interior. Toti terapeutii stiu ca pentru a lucra cu alti oameni, este necesar sa te poti observa pe tine in mod real si sa inveti sa te resetezi in timp real.
Lipsit de aparare- o variabila a traumei
Trauma nu se produce doar la nivel mental, ci si la nivelul corpului, iar in momentul in care nu iti poti accesa resursele propriului sistem, te simti coplesit, neputincios, lipsit de aparare. Si noi oamenii, reactionam in fata traumei , reactionam in timpul vindecarii putem sa reactionam si dupa ce vindecam parti din noi.
Ei bine, poti lucra cu tine, poti procesa senzatiile neprocesate din timpul evenimentului traumatic, poti invata ce inseamna sa fii obiectiv in raport cu tine si ce se intampla in jur si totusi amprenta traumatica sa ramana. Diferenta o face ca, reusind sa accesezi acele resurse interioare te poti reseta in timp real si te poti aduce constient in prezent, aici si acum. Pentru ca si corpul are memorie, starea de frica se poate reactiva si astfel senzatia lipsei de aparare poate aparea. Insa cand resetarea se face in mod constient, in timp real, ajungi sa intelegi ca frica nu are identitate si ca nu te poate controla , iar asta pentru mine reprezinta un progres simtit la nivel celular.
Se intampla ca viata sa ne pune fata in fata cu amintiri ale oamenilor sau experientelor care ne-au lasat amprente traumatice, insa atunci este necesar sa ne amintim perioada de dupa. Lupta pe care am avut-o cu noi insine si modul de supravietuire pe care l-am avut activat. Insa, este o lupta castigata, o lupta in care ai incercat sa oferi tot ceea ce este mai bun pentru tine, in care ai stat fata in fata cu tot ce te consuma pe inauntru si i-ai permis sa existe. Pentru ca inveti sa actionezi din prea multa iubire pentru tine nu pentru ceilalti. Cu trauma nu se lupta, cu trauma este necesar sa lucrezi, sa ii permiti sa existe si sa o accepti, pentru ca permisibilitatea te va ajuta sa vezi o alta perspectiva a vietii pe care o traiesti.
Calatoria traumei inseamna ca pot exista zile bune, zile neplacute, o perioada lunga de timp in care nu te simti activat, iar apoi sa urmeze o saptamana cand iar se activeaza sistemul. Insa, senzatiile pe care noi le simtim in raport cu exteriorul nu trebuie sa ne defineasca, pentru ca noi chiar incercam si sunt absolut si perfect normale. Ce am invatat eu din drumul acesta, este ca atunci cand descoperi parti din tine, reusesti sa te situezi pe primul loc si sa te privesti cu ochi mai blanzi.
Oamenii care au amprente traumatice nu sunt suflete lipsite de aparare ci doar experiemnteaza experiente biologice, emotionale si cognitive care implicit conduce catre o lupta cu sine. Insa cand reusesti sa iti surprinzi esentialul si sa treci granita traumei, reusesti sa iti spui povestea si sa iti comunici adevarul. Trecutul negru nu reprezinta prezentul, insa raportandu-ne la trecut, fara sa vrem coloram si prezentul in nuante de gri si viata merita traita in nuante colorate. Iar apoi, usor, prin munca personala, trauma se dizolva in valuri…
.
