Umorul, cheia care găsește drumul în labirintul aglomerat al umanității

De Alexandra Androne

Umorul pleacă de la un joc de cuvinte și de la atitudinea pe care omul o are față de sine și față de ceea ce îl înconjoară. Dincolo de un cuvânt, există un sens, pentru că a existat un gând care s-a transformat într-o întrebare, la care s-a primit răspuns. Când zicem umor, nu ne referim la a face glume ci la un mod de a privi viața într-o nouă lumină, cu acceptare și optimism.

Umorul oferă minții flexibilitatea de care are nevoie pentru a putea vedea și alte perspective ale aceleiași situații. Labirintul aglomerat al umanității este format din prea multă seriozitate superficială ce nu permite omului să găndească concret pe subiect, ci din inerție. Starea perpetuă de neasumare, nu hrănește omul si astfel nu poate rescrie povestea. Asumarea responsabilității pentru viața sa și acțiunile sale, reprezintă primul pas spre crearea realității, care uneori are nevoie de umor pentru a detramatiza situația.

Înainte de a avea traumă, expriență neplăcută, sau o pierdere, ai avut o viață în care ai râs. Umorul reprezintă o cheie și un comportament uman esențial, fundamental, care conectează oameni cu oameni și ne ajută să găsim sensul vieții. Combinat cu înțelepciune și dragoste față de tot ce ne înconjoară , crează bunăstare și crește instant nivelul de optimism. Reprezintă puntea spre diminuarea anxietății și îmbunătățește starea de spirit.

Totuși pentru asta, e nevoie de o minima înțelegere a moralității, adică stabilirea unui scop și însumarea principiilor sănătoase despre sine și despre viață.